Contemporaneizarea Absolutului: The Contemporaneization of Absolute

Article excerpt

Key Words:

Absolute, God, philosophy of language, Kant, Florea Lucaci

Cartea profesorului Florea Lucaci este o carte interesanta, bine gândita si construita. Densitatea de idei a textului este greu de parcurs sub toate aspectele, la prima vedere. Ea necesita un efort sustinut de citire, o înaintare pas cu pas, în cercuri concentrice spre straturile semantice situate în adâncimile conexiunilor.

Putem considera, la o prima privire, ca avem de a face cu capitolele unui tratat de istoria filosofiei moderne. Aceasta constatare este în concordanta chiar cu intentiile autorului, care considera ca istoria filosofiei însasi este o modalitate sui generis de a filosofa. Istoria filosofiei fiind în viziunea autorului în acelasi timp si o "istorie filosofica", el face distinctie între doua posibilitati fundamentale ale istoriei filosofiei: cea evenimentiala si cea sistemica. în primul caz, "evenimentul" reprezinta însasi "participarea" autorului la "regândirea si resemnificarea" ideilor unui filosof, iar în cazul al doila "sistemul" este "totalitatea constituita prin situatia epistemologica a prezentului" în care se manifesta autorul ca istoric al filosofiei. (16). Cu alte cuvinte, autorul schiteaza aici cele doua paradigme fundamentale ale modalitatii de a face istoria filosofiei: paradigma pe care o putem numi hermeneutica, reprezentata prin cercul hermeneutic bazat pe atitudinea interpretativa-participativa a cercetatorului, care astfel nu numai "scrie", dar si "face" filosofie; si asa numita paradigma epistemologica, reprezentata prin dominatia prezentului asupra trecutului, determinata de statutul distinct al prezentului conferit prin situatia epistemologica a cercetatorului.

Totusi, înaintând pas cu pas în textul cartii, ne putem convinge ca nu avem de a face cu o opera de istoria filosofiei obi.nuita, ci mai degraba cu o problematizare filosofica sistematica. Toate capitolele cartii sunt centrate, axate pe o idee filosofica devenita foarte problematica în filosofia moderna si contemporana, fiind asezata deseori în centrul discutiilor: problema absolutului.

Concepând absolutul într-un mod oarecum paradoxal, ca "limita a fiintei" si totodata ca "fiinta desavârsita", autorul ne invita la regândirea traditiei moderniste în care problema absolutului a servit ca sursa criticii aduse la adresa viziunii metafizice, dar în acelasi timp si ca sursa de reconstructie în procesul de înnoire a metafizicii europene. Este usor de observat ca în capitolele consacrate prezentarii formelor de manifestare ale ideii de absolut în filosofia moderna, preocuparea adevarata a autorului este orientata spre dezvaluirea în orizontul interpretarilor a complexitatii raportului prin care se leaga contemporaneitatea de problematica absolutului. Oare poate fi salvata, poate fi regândita în contextul filosofiei contemporane ideea de absolut? Sau în urma controverselor repetate în jurul metafizicii si a criticilor formulate la adresa acesteia, absolutul pierde pentru totdeauna rolul de sursa de inspiratie pentru meditatia filosofica.

Primul pas pe calea analizei problematicii absolutului la gânditorii moderni reprezinta transcendentalismul kantian. Pornind de la speculatiile filosofice referitoare la existenta lui Dumnezeu, în special de la problematizarea critica a continutului argumentului ontologic, autorul devine de acord cu concluzia lui Kant în privinta imposibilitatii unei dovezi ontologice a existentei lui Dumnezeu. Prin aceasta nu se demonstreaza altceva decât acel mod cum intra ratiunea în conflict cu sine când este fata în fata cu absolutul. Dar problema absolutului nu dispare definitiv cu o asemenea concluzie de orientare epistemologica. Kant sustine existenta lui Dumnezeu ca postulat al ratiunii practice, si prin aceasta el, vrândnevrând, deschide o noua perspectiva metafizica în fata absolutului: emanciparea prin religie, în sensul acceptarii suprematiei legii morale, devine un act rational si înseamna totodata desavârsire morala. …